VOLUNTARII LUNII FEBRUARIE în programul de voluntariat BiblioPOVESTAȘII

Am lansat de ceva vreme, pentru cei 38 de voluntari ai Bibliotecii Județene Duiliu Zamfirescu Vrancea, o provocare. Aceea de a fi VOLUNTARUL LUNII în programul de voluntariat BiblioPOVESTAȘII.

N-au spus nimic, au rumegat în tăcere idea și… s-a lasat liniștea. Au muncit în continuare la fel de mult și de bine, au creat emoții celor pe care i-au întâlnit pentru ceva timp în viața lor și n-au crezut nicio clipă, că ei pot fi cei premiați sau puși în valoare. Până la urmă, faptul că fac voluntariat la bibliotecă, vine din ei. Și din dorința de a schimba lucrurile din jurul lor. Sau chiar din faptul că sunt oameni minunați ce vor să dăruiască din ei, din ceea ce știu ori pot a face.

N-a fost ușor să alegem primii câștigători ai concursului Voluntarii lunii februarie. A contat și numărul de ore de voluntariat dar, dincolo de asta, a contat foarte mult spiritul de echipă, implicarea în alte activități ale bibliotecii, cursurile pe care le-au parcurs și responsabilitatea de care au dat dovadă în toate.

Uite asa, am ales trei voluntari dintre cei care spun povești în diferite spații și care livrează cursuri: Florina Liliana Beșleagă, Ioana Carla Boboc și Sorin Marius Ion – 2 Zâne cucuiete și un Făt-Frumos care au în comun iubirea pentru oameni, pasiunea pentru lucrul bine făcut și speranța că sunt parte din universul schimbării prin voluntariat.

Au trei povești de viață grozave, au inima cât soarele și luna la un loc și, spun ei, voluntariatul le-a oferit posibilitatea să se descopere ca oameni, ca emoție și ca trăire de frumos.

Nici pentru ei nu a fost deloc ușor să fie voluntari BIBLIOPOVESTAȘI. Să-și planifice bine timpul, să se pregătească pentru ce aveau de făcut ca voluntari, să participe la întâlnirile cu voluntarii, să meargă la școala sau la muncă și să îmbine toate acestea cu voluntariatul, cu emoțiile expunerii în public sau de la cursurile la care au participat ori le-au susținut…

Oamenii de toate felurile le-au intrat în viață iar iubirile de cuvânt, de poveste, de univers al cunoașterii de sine și de oameni i-au transformat, încet, încet, în câștigători. Câștigători ai premiului voluntarul lunii februarie, câștigători de experiențe și trăiri noi, câștigători de prieteni de-o viață…și de-o excursie la Biblioteca Națională a României. 🙂

Eu ii iubesc pe toti voluntarii mei. Și-s 38 de oameni, de povești, de experiențe trăite împreună în ultimele 4 luni. 38 de oameni care primesc premii în fiecare zi, de la oamenii care le intră în viață. Știți ce-i frumos în toată povestea asta despre voluntariat? Că mai avem de împărțit toate acestea până la sfârșitul lunii mai, când toți vor fi premiați pentru ce-au dăruit vrâncenilor noștri sau Bibliotecii lor. Când vor înțelege mai bine că, febra proiectului național Raftul cu inițiativă a cuprins și bibliotecile dar și inimile oamenilor dispuși să dăruiască sau să primească, să investeasă în iubirea de oameni, de voluntariat și de biblioteca din care sunt parte, implicându-se cât mai mult.

Cei trei voluntari premiați în luna februarie au spus ca nimic din ceea ce au oferit ca voluntari nu a fost mai greu decât acest interviu. Nici spusul poveștilor sau poeziilor în autobuze sau alte locuri pline cu oameni, nici cursurile livrate, nici pregătirile făcute nu i-au făcut să-și încurce cuvintele sau ideile, așa cum a făcut-o acest interviu. Mi-au spus senini că a fost greu, pentru ca au fost nevoiți să conștientizeze ce au făcut bun ca voluntari și să pună în cuvinte tot ce au trăit. Și-apoi, cum să facă asta în fața unei camere de filmat sau cum să împărtășească întoarceri de clipe iubite de suflet, în fața tuturor? Cum să le spună oamenilor, serios vorbind, ca ei știu a împărți cuvinte, emoții, zâmbete, îmbrățișări, susținere, încredere, iubire? Ce, toate acestea se pot cuantifica? Ele rămân doar în suflet și te fac să visezi că poți atinge norii sau că poți duce POVESTEA mai departe implicându-te în ceea ce vrei să schimbi sau să trăiești frumos.  Vedeți ce face voluntariatul din oameni?

Haideți, să-i ascultam pe cei trei voluntari premiați în luna februarie, povestindu-ne despre ceea ce au trăit, învățat și iubit în programul de voluntariat BiblioPOVESTAȘII dar și despre cum se-ntâmplă lucruri faine atunci când știi să visezi frumos!

 

Spune-mi, în câteva cuvinte, cine ești.

florina bunMă numesc Beşleagă Florina Liliana, am 17 ani şi sunt visătoare de meserie. Sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional “Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, profil filologie-limbi străine.

Ca orice adolescent, sunt pasionată de multe lucruri. Îmi place să învăţ câte puţin din fiecare domeniu. Iubesc cărţile, muzica şi dansul, iar mai recent am descoperit teatrul, participand la S.T.E.V. Acum mult timp, am făcut şi puţin sport, vreo 2-3 ani de volei, iar în prezent în timpul liber îmi place să confecţionez lucruri hand-made sau sa-mi stric hainele. Pasiunea mea cea mai mare ar fi sa lucrez cu oamenii. Îmi place enorm să descopăr caractere diverse, suflete croite după tipare unice şi minţi asemănatoare. În acest moment, nu mă văd altfel decât înconjurată de oameni.

De ce ai ales să faci voluntariat la Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu Vrancea?

În şcoala generală eram o fire foarte timidă. La un moment dat, în sufletul meu a încolţit o convingere: eram în clasa a VIII-a şi urma să ajung la liceu, viaţa mea urma să se schimbe radical. Aveam de ales între a ieşi din carapacea mea şi a-mi depăşi singură limitele sau a rămâne în acel stadiu în care viitorul nu părea prea optimist. Am ales prima variantă şi astfel am început să mă implic în activităţile de voluntariat, chiar din clasa a IX-a, începând în cadrul unui club de iniţiativă comunitară pentru tineri din liceul meu. La un an după primele activităţi desfăşurate, am găsit pe grupul liceului un anunţ: Biblioteca Judeţeană căuta tineri dornici să se implice. Nu aveam nici o idee despre ceea ce urma sa fac, aveam doar o idee ca voi lucra cu copiii. Ca o pasionată de cărţi, mă visam lucrând la bibliotecă, eventual aranjând cărţile şi ştergând rafturile și chiar mă întrebam ce pot face pentru că nu eram bună la nimic. Am o imagine aproape palpabilă a momentului în care completam acel formular, eram pe cale să renunţ dar ceva mai puternic m-a împiedicat. Acela a fost momentul în care am început o nouă aventură şi un nou capitol în jurnalul meu de călătorie. Acolo am întâlnit-o pe Margareta Tătăruş, draga mea Margo, care mi-a descoperit faptul că ştiam să fac mai multe decât credeam, trebuia să învăţ doar să-mi deschid sufletul ca să ma pot cunoaşte mai bine. Aşa am ajuns să-mi descopăr în acea vară pasiunea şi abilităţile pentru hand-made şi faptul că iubesc să lucrez cu cei mici, să-i învăţ câte ceva din ce am învăţat şi eu, fiind coordonator alături de o colegă a clubului de hand-made. Ce a urmat de atunci… cred că mai am nevoie de o zi întreagă pentru a povesti. Tot ce mai pot spune este că mă consider un copil al bibliotecii, pentru că aici am crescut frumos, împreună cu oamenii minunaţi care au avut încredere în mine şi cărora le mulţumesc! De atunci revin cu drag şi îmi place să mă implic în orice proiect desfăşurat.

Ce ai făcut în programul de voluntariat BiblioPOVESTAŞII?

1620951_741933495856085_1966953218855826596_nÎn cadrul acestui program sunt voluntar BiblioPOVESTAŞ care spune povești în diferite spaţii neconvenţionale. Am spus poveşti şi poezii în autobuz, acesta fiind locul în care îmi doream în mod special să-mi desfăşor activitatea. Mergând foarte des cu acest mijloc de transport, am observat cât de tristă şi anostă este atmosfera şi am considerat că oamenii chiar au nevoie de un element de noutate, ceva care să le mai descreţească frunţile. Am fost şi în alte spaţii precum centrul de copii defavorizaţi, centrul de bătrâni, grădiniţă şi Carrefour. Am participat la evenimentele organizate de bibliotecă, unde am mai oferit câte o mână de ajutor.

Care au fost reuşitele sau împlinirile tale în acest program de voluntariat?

10806427_1574466546129403_4454116299576791298_nÎn primul rând, am reuşit încă o dată să-mi depăşesc barierele impuse de mine. E o provocare să apari în faţa oamenilor, în autobuz, spunând că vrei să le citeşti o poveste, în condiţiile în care la noi în ţară nu vezi astfel de iniţiative prea des, cu atât mai puţin în oraşul nostru. Am reuşit să visez alături de toţi cei implicaţi în proiect că putem face ceva nou în comunitatea noastră… iar dacă am reuşit să aduc un zâmbet pe chipul unui om împovărat de greutăţile cotidiene, pentru mine este o mare împlinire.

Ce a fost greu?

Dificilă, dar frumoasă a fost perioada de pregătire în care am învăţat de la omeni pregătiţi în acest domeniu, cum să spunem poveştile în felul nostru propriu pentru a transmite cât mai sincer şi mai clar mesajul nostru. A fost greu să mă confrunt cu reacţia acelor oameni reticenţi pe care i-am întalnit mai ales în autobuz, şi desigur să reuşesc să-mi ţin echilibrul şi să mă fac auzită.

Un alt lucru dificil pentru mine a fost faptul că trebuia să-mi organizez timpul cât mai bine, fiind implicată şi în alte activităţi. Dar dacă vrei, se poate!Şi eu chiar vreau.

Cum te-a ajutat până acum faptul că eşti voluntar?

Pe lângă faptul că am trecut prin experienţe de tot felul şi am adunat multe amintiri, pe care le voi tot povesti de-a lungul vieţii, am cunoscut oameni faini, cu suflet cald şi minte de visători alături de care vreau să-mi conturez visele în continuare. Cu ajutorul lor am descoperit o mulţime de alte oportunităţi. Încrederea în mine a crescut considerabil şi mulţumirea mea sufletească,  de asemenea.

Ce înseamnă pentru tine premiul obţinut ca Voluntarul Lunii februarie?

Nu am început să fac voluntariat în ideea că voi primi ceva palpabil la schimb. Pentru mine acest premiu este o recunoaştere a efortului pe care l-am depus pană acum şi este o sursă imensă de motivaţie pentru a continua să fac în continuare aceste activităţi care mie îmi aduc o satisfacţie enormă. Pot spune că mă simt onorată că am fost aleasă să primesc acest premiu.

Ce le-ai spune oamenilor de lângă tine pentru a-i îndemna să se implice şi ei într-un program de voluntariat?

Cu toţii ne plângem că lucrurile nu merg bine, implicarea într-un program de voluntariat este un prim pas pentru a începe  să faci tu o schimbare acolo unde simţi că lucrurile nu sunt aşa cum ai dori şi unde crezi a ai putea ajuta. Le recomand să-şi permită să viseze şi să creadă că ei pot fi schimbarea de care avem cu toţii nevoie. 🙂

 

Spune-mi, în câteva cuvinte, cine ești.

11006431_1590984941144230_7910512610699877988_nMă numesc Ioana Carla Boboc și am 13 ani. Sunt elevă în clasa a VII-a la Colegiul Național “Alexandru Ioan Cuza” Focșani și îmi place foarte mult să citesc. Iubesc pictura și, în timpul liber, creez diverse decorațiuni handmade.

De ce ai ales să faci voluntariat la Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu Vrancea?

Am ales să fac voluntariat la Biblioteca Județeană Duiliu Zamfirescu Vrancea pentru că a fost o provocare pentru mine. În primul rând de a fi acceptată în acest program și, în al doilea rând, să pot spune povești și poezii în spații neconvenționale. Mai este și ”un al treilea rând”: am vrut să fiu departe de lumea mea cotidiană (măcar puțin) și să-i aduc pe oameni mai aproape de lectură.

Ce ai făcut în programul de voluntariat BiblioPOVESTAŞII?

Sunt BiblioPOVESTAȘ care interpretează povești sau poezii  în autobuze, grădinițe, școală, supermarket. 10919058_783045805078187_2774089379524764003_nAm adus mai aproape de oameni lectura, cuvântul și cartea. Și mi-a plăcut 🙂

Care au fost reuşitele sau împlinirile tale în acest program de voluntariat?

Prin acest program de voluntariat am reușit să îmi depășesc limitele și mi-am împlinit dorința de a fi mai aproape de oameni, mai aproape de copii și de vârstnici, mai aproape de tot ce înseamnă cu adevărat bucuria de a împărtăși cu ei ceea ce iubesc eu cel mai mult- lectura. Și am fost mândră,  știind că ajut.

Ce a fost greu?

10426902_1578723909037000_7525629474214556891_nGrea a fost acomodarea cu gândul că oamenii mă vor asculta în diferite spații și că e posibil să nu le plac. Dar n-a fost așa…

Cum te-a ajutat până acum faptul că eşti voluntar?

Să fac voluntariat și să ies în lume spunând povești m-a ajutat foarte mult la școală. Am dobândit mai multă încredere în mine atunci când trebuie să vorbesc în fața clasei. Până acum aveam probleme la acest capitol, însă acum mă descurc. Apoi, m-au ajutat poveștile, pentru că în anumite situații mă regăseam și citind, am găsit ”cheia” rezolvării anumitor probleme.  Faptul că am întâlnit alți oameni mai mari decât mine care mi-au fost alături și m-au sprijinit în ceea ce fac, mă motivează să continui și să îmi construiesc principii de viață solide. Acum sunt mai responsabilă cu timpul meu dar și cu oamenii din jur și am încrederea necesară că pot face tot ceea ce îmi doresc.

Ce înseamnă pentru tine premiul obţinut ca Voluntarul Lunii februarie?

Premiul obținut înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales pentru că nu mă așteptam să-l primesc. Consider că acest premiu este dovada faptului că îmi place ceea ce fac și vreau să nu mă satur niciodată. Chiar dacă părinții mei sunt prea speriați să mă lase în excursia cu mașina, la București, la Biblioteca Națională a României și chiar dacă îmi pare rău că nu voi fi acolo, mă bucur pentru colegii mei că vor vedea locuri și oameni frumoși. 🙂

Ce le-ai spune oamenilor de lângă tine pentru a-i îndemna să se implice şi ei într-un program de voluntariat?

Le-aș spune că dacă vor să devină cineva, să-și facă prieteni pe viață și să fie mai buni, ar trebui să facă parte și ei dintr-un program de voluntariat. Eu am fost norocoasă să fiu parte din echipa BIBLIOPOVESTAȘILOR dar, cu siguranță există programe de voluntariat în care se pot implica și crește frumos ca oameni, ca simțire și ca spirit.

 

Spune-mi, în câteva cuvinte, cine ești.

sorin 3Mă numesc Sorin Marius Ion și sunt pasionat de fotografie, oameni și locuri frumoase. Sunt PR si fotograf la Retro Dance Studio – Focșani și fac voluntariat la Biblioteca Județeană Vrancea în programul de voluntariat BiblioPOVESTAȘII. Iubesc orice formă de artă prin care se poate traduce esența omului și îmi place sportul, să ies în natură și să fiu simplu.

De ce ai ales să faci voluntariat la Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu Vrancea?

Biblioteca Județeană Duiliu Zamfirescu Vrancea mi-a oferit spațiu și resurse pentru a mă bucura cu oamenii, oferindu-le acestora din ceea ce am învățat pe parcursul timpului.

Ce ai făcut în programul de voluntariat BiblioPOVESTAŞII?

10991198_921784117855178_1034730628811102212_nActivitatea principală a fost cursul de fotografie pe care îl susțin. Timpul liber și dorința de a-mi oferi și mai multe momente de satisfacție m-a făcut să mă implic atunci când s-a putut, în a surprinde momente în format foto și video din întregul program de voluntariat desfășurat în cadrul proiectului BIBLIOPOVESTAȘII  din proiectul național Raftul cu inițiativă.

Care au fost reuşitele sau împlinirile tale în acest program de voluntariat?

Fiecare moment când am simțit că am făcut o persoană să înțeleagă aspecte din arta fotografică a fost un sentiment de reușită și împlinire. Fiecare moment de emoție trăită sau transmisă celorlalți, surprinsă prin foto sau video, a fost la fel, o reușită și totodată o împlinire. Și nu doar pentru mine 🙂

Ce a fost greu?

Greu e doar atunci când nu faci ceva cu plăcere, deci nu a fost nimic greu.

Cum te-a ajutat până acum faptul că eşti voluntar?

10933746_783046531744781_9062031371314345404_nÎntr-un mediu în care fiecare vine să ofere ceva pentru comunitate, necondiționat, prezența acestor oameni speciali în jurul meu m-a făcut să privesc într-un mod pozitiv întreaga zi. Mulțumirea și aprecierea celor care au beneficiat de cursuri cât și a celor care au savurat momentele dăruite de BIBLIOPOVESTAȘI, m-au împlinit.

Ce înseamnă pentru tine premiul obţinut ca Voluntarul Lunii februarie?

Sincer, am fost surprins când am aflat, deoarece nu am gândit niciun moment că dorința și plăcerea de a-i însoți pe ceilalți la diferite activități, să fie pontată. Ba mai mult, CINEVA s-a gândit și la timpul alocat editărilor foto și video, motiv pentru care mă bucur să am în preajmă persoane demne de respect. Premiul îl consider mai mult simbolic, dat fiind faptul că este vorba de voluntariat, sunt sigur că fiecare a dăruit din sine și din timpul liber atât cât s-a putut în momentele respective.

Ce le-ai spune oamenilor de lângă tine pentru a-i îndemna să se implice şi ei într-un program de voluntariat?

Să faci voluntariat înseamnă să fii uman. Nu vreau să motivez pe nimeni cât timp nu e motivat de propriile convingeri. Cu toții știm că pe internet putem găsi orice fel de informații, gratuit. Ar fi plăcut să auzim cât mai mult, ca surse de informare, în loc de site-uri, cât mai multe nume de oameni și fiecare să ofere din timpul și priceperile sale, semenilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *