George Coșbuc: 100 de ani de la trecerea în eternitate a poetului țărănimii noastre

(20 septembrie 1866 – 9 mai 1918)

Expoziție de carte

 

Expoziția organizată la Sediul central al Bibliotecii prezintă cărți din colecțiile de carte veche și curentă ale secțiilor Împrumut la domiciliu adulți și Carte veche  și reflectă o parte din vasta operă literară a „poetului țărănimii noastre”, George Coșbuc, cu prilejul împlinirii a  100 de ani de la trecerea în eternitate a acestuia.

Vă invităm să descoperiți și să consultați cărți expuse din Fondul de Carte Virgil Huzum: Balade și idile (1921), Fire de tort (1920), Dintr’ ale neamului nostru (1903), Ziarul unui pierde vară (1920), Răsboiul nostru pentru neatârnare povestit pe înțelesul tuturor de George Coșbuc (1920).

Expoziția face parte din seria  Scriitori la ceas comemorativ , care își propune promovarea marilor personalități ale culturii române și străine și a operelor lor aflate în colecțiile Bibliotecii Județene Duiliu Zamfirescu Vrancea.

Selecțiuni critice:

George Coșbuc e un poet care s-a exprimat exclusiv prin simțuri, văzul și auzul sunt tot atât de ascuțite ca și în creația anonimă. Fie că a cultivat pastelul, balada sau idila, Coșbuc se regăsește într-o unitate structurală nedezmințită. [….] O baladă ca „Nunta Zamfirei” ne farmecă prin mișcarea ei vie, ingenioasă, nu prin subiect sau prin viziunea de basm a nunții, proiectată într-un timp și spațiu nedeterminate. Poezia se află într-un adevărat ritm vital, într-o creștere neîntreruptă a simțului vizual și auditivPompiliu Constantinescu, În marginea unei ediții definitive, în Scrieri, vol.III, Editura pentru Literatură, București, 1969, p.267-268.

Dar mai presus de toți stă incontestabil marele talent al poetului Coșbuc. Că s-a putut forma un asemenea poet în Transilvania este dovada cea mai sigură despre transmiterea și reînvierea mișcării literare în cealaltă parte a românimiiTitu Maiorescu, În memoria poetului dialectal Victor Vlad, în Opere, vol.II, Editura Minerva, București, 1984.

 

 

Cântec

A venit un lup din crâng
Și-alerga prin sat să fure
Și să ducă în pădure
Pe copiii care plâng,
Și-a venit la noi la poartă
Și-am iesit eu c-o nuia;
-“Lup flămand cu trei cojoace,
Hai la maica să te joace” –
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri pe drum un om sărac
Intreba pe la vecine:
-“Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!”
Și-a venit la noi la poartă
Și-am iesit eu și i-am spus:
-“Puiul meu e bun și tace,
Nu ți-l dau, și du-te-n pace!
Ești sărac, dar n-am ce-ți face!
Du-te, du-te!” Și s-a dus.

 

Și-a venit un Negustor
Plin de bani, cu valfa mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubește mama lor.
Și-a venit la noi la poartă
Si-am iesit și l-am certat:
-“N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat, că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!” Și-a plecat..

George Cosbuc  – Fire de tort, 1896

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.